Trebuie doar voinţă din partea Guvernului – bineînţeles, dacă le pasă. După interpelarea adresată Ministrului Muncii, în care am contestat proiectul de hotărâre de guvern aflat în dezbatere publică pe site-ul ministerului, proiect care reglementează noul plan de interes naţional ,,Creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice din căminele pentru persoane vârstnice” şi care nu asigura decât finanţarea în proporţie de cel mult 30% a cheltuielilor cu personalul de specialitate, după întrebarea adresată Ministrului de Finanţe în care am solicitat finanţare din fondul de rezervă aflat la dispoziţie Guvernului, ieri am discutat personal cu premierul Dacian Cioloş despre situaţia acestor cămine de bătrâni. care au rămas fără finanţare.I-am înmânat cu această ocazie un memoriu cu privire la situaţia celor 1000 de bătrâni care merită o viaţă demnă până la sfârşit!
Sper că acest demers să nu rămână fără ecou!
GRUPUL PARLAMENTAR PSD
MEMORIU
Adresat: Domnului Dacian Julien CIOLOȘ
Primul Ministru al României
De către doamna senator: Doina Elena Federovici
Circumscripţia electorală: numărul 7
Colegiul electoral: numărul 1, judeţul Botoşani
Grupul parlamentar: PSD
Şedinţa Senatului din data de: 17.02.2016
OBIECTUL MEMORIULUI: Finanțarea căminelor pentru persoane vârstnice
Stimate domnule prim-ministru,
În anul 2011, prin Hotărârea de Guvern nr. 212, a fost aprobat programul național “Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice” iar Ordinul nr. 1470/2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a aprobat lista cuprinzând solicitanții, căminele pentru care se aprobă finanțarea, 19 la număr în întreaga țară, valoarea finanțării și perioada acordării acesteia.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1027/2013 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 212/2011 pentru aprobarea Programului de interes național “Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice”, perioada de implementare a programului a fost modificată pentru o perioadă de 55 de luni, respectiv până la data de 31 octombrie 2015.
Conform Legii nr. 17/2000, fiind instituții cu personalitate juridică, organizate și finanțate conform dispozițiilor prezentei legi, căminele sunt acreditate ca furnizori de servicii sociale.
Analizele economico-financiare efectuate arată că, fără susținere de la bugetul de stat și de la comunitatea locală, căminele nu pot funcționa numai din veniturile încasate de la beneficiari.
Conform Hotărârii nr. 1021/2000 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreținere în câminele pentru persoanele vârstnice, se stipulează că nu se pot încasa mai mult de 60% din veniturile personale lunare, diferența de plată trecând în sarcina aparținătorilor.
Luând în calcul statistica de la nivel național, peste 60% dintre beneficiarii căminelor nu sunt susținuți de familie, în consecință nu se poate discuta despre majorarea contribuției beneficiarilor. Discutăm despre cazuri sociale extreme, fără susținători legali, bătrânii fiind aduși de către asistenții sociali de la primăriile de care aparțin, în aceste condiții unitățlle neavând de la cine acoperi costul lunar de întreținere necesar acoperii cheltuielilor de funcționare.
Acest Program s-a derulat initial pe o perioada de 33 de luni si anume: 01 aprilie 2011 – 31 decembrie 2013, ulterior conform Ordinului 98/2014, a fost prelungita durata contractelor de finantare de la 33 de luni la 55 de luni, respectiv pana in luna octombrie 2015.
Ministerul Muncii a propus prelungirea acestui program pentru o perioada de 24 de luni dar nu s-a concretizat. În urma numeroaselor dezbateri ale mass-mediei naționale, Guvernul Romaniei a alocat in luna decembrie 2015, prin HG nr 995/2015 din Fondul de rezerva sume care au acoperit cheltuielile de functionare a celor 19 cămine pe ultimele doua luni ale anului.
Avand in vedere capacitatea limitata a autoritatilor administratiei publice locale de a asigura resursele financiare necesare asigurarii functionarii caminelor, in situatia in care bugetele consiliilor locale nu sunt sustinute cu transferuri cu aceasta destinatie, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata de la bugetul de stat, asa cum se intampla in cazul centrelor rezidentiale pentru persoanele cu dizabilitati si cele pentru copii, administrate de consiliile judetene (conform prevederilor Legii privind finantele publice locale nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare), faptul ca in luna octombrie 2015 s-a incheiat durata de executie a proiectului prevazuta in contractele de finantare respective, consider ca analizarea de catre Ministerul Muncii si de catre Guvern a posibilitatii continuarii functionarii celor 19 camine pentru persoane varstnice, in care isi traiesc ultima parte a vietii aproximativ 1000 de persoane aflate la varsta a treia, este oportuna si prioritara.
Mentionez faptul ca in aceste camine sunt cazati asistati care au un venit lunar din pensii de agricultori si de stat, cuprinse intre 400 si 800 lei, oameni care au lucrat si au contribuit la bugetul statului si care acum, la batranete, cand unii dintre ei s-au impacat cu gandul ca traiesc in camine de batrani, exista posibilitatea sa se trezeasca pe drumuri din pricina lipsei finantarii.
Am rugamintea sa va ganditi la segmentul acesta de populatie, care, odata cu inchiderea caminelor, nu ar avea unde sa se duca, deoarece in caminele private costurile sunt mult mai mari ,iar varstnicii cu pensii mici nu au cum sa-si permita plata contributiei.
Numarul de cereri de institutionalizare creste de la an la an, populatia are nevoie de aceste camine si de mai mult personal de ingrijire.
Din analizele economico-financiare efectuate de catre personalul caminelor si personalul administratiilor publice locale din tara, care au accesat programul de finantare, a reiesit ca perspectiva functionarii caminelor pentru persoane varstnice, dupa expirarea perioadei contractuale este zero, fara o finantare de la bugetul de stat. Analizand bugetele institutiilor implicate, a reiesit ca unitatile administrative- teritoriale pot sustine in medie doar circa 2 – 3 luni pe an functionarea caminelor, fara a mai face vreo alta cheltuiala specifica administratiei locale.
Nu in ultimul rand, beneficiarii acestor cămine nu vor putea fi preluati de catre directiile judetene de asistenta sociala, datorita aglomerarii centrelor si caminelor pe care le administreaza, acestea, avand depasite cu circa 5 – 10 %, capacitatile acreditate.
Segmentul de asistenta sociala pentru persoanele varstnice este deficitar la nivelul intregii tari si avand in vedere procentul mare al populatiei imbatranite, este de importanta vitala cresterea numarului de locuri si de unitati in domeniu, precum si finantarea corespunzatoare pentru acoperirea cheltuielilor, stiind ca majoritatea pensionarilor au venituri mici.
Consider ca incetarea functionarii caminelor pentru persoane varstnice din lipsa finantarii, ar avea un impact social negativ mai mare decat cel al desfiintarii spitalelor, deoarece daca in cazul spitalelor pacientii aveau posibilitatea de a se adresa unei alte unitati sanitare, in cazul caminelor beneficiarii nu au aceasta posibilitate.
De aceea, vă solicit, domnule prim-ministru, promovarea unui nou program de interes național destinat sustinerii functionarii caminelor pentru persoane varstnice infiintate prin reorganizarea unor unitati sanitare.
Reprezint in Senatul Romaniei judetul Botosani, iar caminul de batrani de la Trusesti este unul din cele 19 camine infiintate prin reorganizarea unor unitati sanitare.
Căminul pentru persoane vârstnice Trușești are în îngrijire la data prezentei 50 de asistati, dintre aceștia doar un singur asistat poate plăti integral costul mediu lunar prin aplicarea procentului legal de maxim 60% din pensia pe care o încasează.
Aproximativ 50% dintre beneficiari nu dețin locuință proprietate sau locuințele pe care le dețin sunt într-un stadiu avansat de degradare ceea ce le face nelocuibile (lucru care reiese din anchetele sociale), nu au relații cu familiile și nu au posibilitatea de a acoperi costul mediu lunar de intreținere pe beneficiar și prin alte contribuții decât procentul de maxim 60% din pensia pe care o încasează, cum ar fi prin contributia apartinatorilor.
Aparținătorii persoanelor asistate in cele mai multe cazuri nu realizeaza venituri sau veniturile pe care le realizeaza acestia sunt intr-un cuantum redus, lucru care nu permite încasarea diferențelor de contribuție pentru acoperirea integrală a costul mediu lunar de intreținere pe beneficiar.
Având în vedere că în cămin sunt internate persoane care în majoritate au pensii minime sociale, unitatea nu va acoperi cheltuielile de funcționare, având în vedere ca standardul minim de cost aprobat prin Hotărârea nr. 978/2015 este de 1982 lei/beneficiar/lună .
În acelasi timp va rog sa-mi permiteti sa-mi exprim indignarea fata de proiectul de Hotarare de Guvern “Creșterea calității vieții persoanelor vârstnice din căminele pentru persoane vârstnice” aflat in dezbatere publică pe site-ul Ministerului Muncii.
Se dorește ca scopul programului să fie unul de interes național care vizeaza „creșterea calității vieții persoanelor vârstnice” însă consider că finanțarea căminelor cu un procent de numai 30% din standardul de cost la nivel național (și doar pentru plata personalului de specialitate al acestor unități) nu este suficient pentru funcționarea in conditiile care sa permita realizarea scopului propus si anume ,,Creșterea calității vieții persoanelor vârstnice din căminele pentru persoane vârstnice”
Din studierea Notei de Fundamentare emise de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice rezultă următoarele: ”chiar în situațiile în care persoana vârstnică plătește în întregime contribuția stabilită de consiliul local, cheltuielile de funcționare până la nivelul standardului de cost rămân neacoperite”, cu atât mai gravă este situația instituției despre care fac vorbire, care nu poate încasa nici măcar echivalentul costului mediu lunar.
Așa cum reiese din Nota de fundamentare pentru aprobarea Programului ”Creșterea calității vieții persoanelor vârstnice din căminele pentru persoane vârstnice”, autoritățile administrației publice locale au solicitat sprijinul pentru susținerea financiară în vederea funcționării căminelor pentru persoane vârstnice, acelasi lucru l-a facut si Consiliul Local al Comunei Trusesti, iar in cadrul sedintelor de consiliu s-a argument ca este imposibila finantarea Căminului pentru persoane vârstnice Trușești, comuna fiind de dimensiune medie iar veniturile realizate abia acopera functionarea administrativa a acesteia.
De asemenea, consider că perioada de derulare a programului, propusă până la data de 30.11.2016, este foarte scurtă având în vedere că proiectul de Hotărâre rămâne în dezbatere publică până la data de 19.02.2016, urmând ca după aprobare și publicare să se prelungească termenul cu încă 30 de zile pentru elaborarea metodologiei de evaluare, de selectare și de finanțare a cererilor.
Pe acestă cale vă rog, stimate domnule prim-ministru, în numele celor 1000 de bătrâni care își clamează dreptul la viață, să elaborați în regim de urgență un nou program de interes național, similar cu cel care s-a finalizat pe 31 octombrie 2015 pe o perioadă mai lungă de timp, lucru care ar permite o organizare mult mai eficienta a căminelor și ar asigura o predictibilitate a cadrului legal de funcționare.
În final, vă solicit domnule prim ministru să asigurați, până la promovarea unui nou act normativ, finanțarea integrală a cheltuielilor acestor unități din fondul de rezervă aflat la dispoziția Guvernului.
Solicit răspuns scris.
Vă mulțumesc.
Cu deosebită consideraţie,
Senator,
Doina Elena Federovici
